ARHIVA
CUVINTE DE CĂPĂTÂI…
Dragi cititori,
Încă de la începutul mandatului am fost conștient că Administrația Locală are obligația de a pune la dispoziția cetățenilor informațiile de care aceștia au nevoie, fapt pentru care am ales să ofer transparența deciziilor instituției și Consiliului Local prin intermediul rețelelor de socializare.
Totuși, aceste fapte nu sunt suficiente, având în vedere accesul limitat al cetățenilor la tehnologie, fie din cauza vârstei, fie din dragostea pentru lectura palpabilă.
Iubitorii de carte știu că informațiile sunt mult mai bine acceptate atunci când se regăsesc tipărite pe hârtie pentru că mirosul emanat de o carte proaspăt deschisă adaugă și mai mult entuziasm lecturii în sine. Pentru aceștia, nu există un sentiment mai plăcut decât acela de a ține o carte în mâini, de a-i simți filele și a-i reține mirosul unic.
Prin lectură, ne conectăm cu personajele, cu autorul, cu locurile descrise, cu experiențele povestite, fiind un tip de libertate pe care nimic altceva nu o poate egala și vine la pachet cu explorarea unor locuri și timpuri pe care altfel nu avem ocazia să le vizităm.
Deși aceasta nu este o carte, ci o revistă, sper să trezească în dumneavostră aceleași sentimente de nedescris, care vă încearcă, atunci, când aflați de o nouă publicație bună.
Revista ,,Cronica Mehadiei’’ s-a înființat din dorința mea de a vă pune la dispoziție informații noi și interesante pe care să le savurați în tihnă și pe care să le povestiți cu plăcere mai departe.
M-a bucurat nespus deschiderea, acordul și implicarea colectivului redacțional, fapt pentru care doresc să le mulțumesc.
Pentru alegerea numelui revistei (,,Cronica Mehadiei’’) nu a fost necesar să stăm foarte mult pe gânduri, având la dispoziție faptele merituoase ale istoricului și cronicarului Nicolae Stoica de Hațeg, născut și crescut la Mehadia, implicat în viața religioasă, economică și culturală a Mehadiei, care a lăsat o amprentă impresionantă asupra comunei noastre.
Prin alegerea acestui nume cu referință la cronicarul Nicolae Stoica de Hațeg, aducem un omagiu personalității sale, odată cu împlinirea a 270 de ani de la nașterea sa, la data de 24 februarie 2021, an care coincide cu debutul demersurilor pentru această publicație.
Publicația ,,Cronica Mehadiei’’ vine în atenția cititorilor cu informații clare privind activitatea Administrației Publice Locale, vă prezintă deciziile Consiliului Local Mehadia, vă asigură necesarul de informații culturale zonale și dă ocazia tinerilor comunei să se afirme prin publicarea propriilor creații.
De asemenea, revista va îmbina cultura și istoria, care merg mână în mână, dăinuind peste generațiile aflate într-o continuă schimbare, ele având menirea clară de a lega trecutul de viitor, fiind esențial a ne cunoaște istoria obiceiurile și tradițiile pentru a merge mai departe. Educația noastră și a acestei generații poate fi încununată de succes atâta timp cât putem transmite următoarelor generații motivele culturale și educaționale care ne conduc spre o cunoaștere detaliată a tuturor informațiilor, precum și spre automulțumire din punct de vedere educativ.
Relațiile interumane se bazează pe principii simbiotice, iar la baza lor stă educația și cultura.
Această revistă ia naștere ca urmare a nevoii dvs. de informare, în tot ceea ce privește comuna Mehadia, urmând a fi modelată spre trezirea interesului cititorilor și spre transpunerea pe hârtie a întregii activități sociale, economico-culturale, sportive și religioase a administrației care păstorește comuna Mehadia.
,,Nu este alta mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților.’’
Miron Costin
Primar,
Bardac Grigore – Petru
DIN CUPRINS (anul I, nr. 1 ianuarie/2022):
Constantin VLAICU: Tradiția publicistică la Mehadia
Într-o interpretare abstractă a legilor universului, în interiorul cărora ciclicitatea vieții este supusă indisolubil continuității, putem distinge, în același mod abstract, că orice sfârșit e un început și orice început e un sfârșit, această relație conținând în chintesența sa, printre altele, și conceptul evoluției. Când ne referim la viața culturală și spirituală a Mehadiei, această continuitate depășește abstractul, devenind un lucru cert prin fapte și realizări concrete, zămislite prin truda unora dintre destoinicii membrii ai acestei comunități. Faptele lor se plasează în registre diferite ale timpului, însă toate au acest numitor, sau țel, comun care este promovarea culturii, perpetuarea tradiției locale și dezvoltarea relațiilor interumane în cadrul comunității. Din suma acestor elemente, distinctiv, am ales să evidențiez publicațiile apărute la Mehadia de-a lungul timpului, având în vedere că la editarea uneia dintre ele am ales să mă implic și eu activ, publicația ,,Vestea”, la a cărei evoluție am participat, și la al cărei sfârșit am asistat, pentru a avea șansa și bucuria de a participa, astăzi, la acest nou început, ce poartă un nume de o rezonanță aparte: CRONICA MEHADIEI.
Preocupările publicistice la Mehadia au apărut destul de timpuriu, încă din prima jumătate a secolului trecut, mai exact în anul 1933 (aprilie), când la Mehadia apărea cea dintâi publicație din mediul rural al Banatului de Munte, purtând titlul ,,Grănicerul”. Recomandându-se pe frontispiciul său ca ,,Organ pentru apărarea tuturor intereselor locale”, gazeta avea ca director și proprietar pe Ioan Margetich (tatăl scriitorului Nicolae Mărgeanu) din Mehadia. Aceasta apare neîntrerupt până în anul 1935, pentru ca apoi, după o întrerupere de doi ani, să reapară la Timișoara, din anul 1937 (12 septembrie), până la izbucnirea războiului.
În perioada comunistă, care impune legi diferite de conviețuire socială,cu ample ramificații inclusiv în viața social-economică și culturală,acestea fiind supuse unei riguroase cenzuri, în atare condiții activitatea publicistică nu este tocmai lesne a fi derulată. Ca urmare, în această perioadă nu regăsim preocupări în acest sens la Mehadia, însă după abolirea sistemului comunist, în anul 1992, în urma hotărârii Consiliului de Administrație al Casei de Cultură ,,Nicolae Cena”, în 5 august ia naștere gazeta sătească AD MEDIAM. Gazeta își propune să înfățișeze în paginile ei aspecte culturale, economice și sociale ale comunei Mehadia, precum și a localităților învecinate. Drept urmare, în octombrie 1992 apare primul număr al ziarului ,,Ad Mediam” (,,Periodic al comunei Mehadia”), având ca redactor șef pe scriitorul Nicolae Marghetici – Mărgeanu. Colectivul redacțional este format din: prof. Ioan Băcilă – un foarte activ animator al vieții culturale a Mehadiei, autor al ,,Monografiei Mehadiei”, prof. Ilie Popescu, Ion Ionescu (Bloju), prof. Enache Nedelea, prof. Gruia Cinghiță. Datorită resurselor financiare insuficiente, publicația nu apare decât de-a lungul a trei numere. În cele trei numere, în paginile gazetei s-au regăsit aspecte ale realităților cotidiene ale comunei; activitatea administrativă a Primăriei, a educației în liceul de la Mehadia, probleme legate de activitățile economice ce se desfășoară pe raza comunei Mehadia ( mina de cărbuni, cariera de piatră, etc.). De asemenea s-au abordat și aspectele legate de istoria locală. De remarcat că gazeta ,,Ad Mediam” a fost prima publicație locală din mediul rural al județului Caraș Severin, apărută după anul 1989 (,,Vestea”, nr.1, octombrie 2012).
Călin Timoc: Când a intrat Mehadia în Istoria mare?
Localitate întinsă pe câțiva kilometri, într-un defileu prin care curge râul Bela-Reka, Mehadia (jud. Caraș- Severin) s-a aflat din totdeauna într-o poziție strategică care a fost exploatată de la soldații romani, la cavalerii teutoni, la oștile turcești și mai apoi cele habsburgice. Multe ciocniri militare teribile s-au dat pentru a stăpâni zona cu pricina. Dovadă a rolului militar jucat de acest loc stau multele ruine de fortificații din diverse perioade istorice: un castru roman urmat de unul roman târziu, o cetate medievală cu un donjon hexagonal și mai multe forturi austriece (,,Sf. Andrei” și „Schanze”), precum și mai multe tranșee din timpul Primului Război Mondial.
Chiar și așa militarizat defileul Bela Recăi, se pune întrebarea când a ajuns lumea europeană să afle de Mehadia? Când li se s-a întipărit în minte europenilor ca există o localitate în Banat cu numele acesta? Răspunsul firesc ar fi, atunci când Francesco Griselini și-a publicat ,,Încercarea de istorie a Banatului timișan” sau în momentul în care cronicarul local Nicolae Stoica de Hațeg a scris ,,Cronica Mehadiei”, la finalul secolului al XVIII-lea. Totuși, deslușim din tipăriturile mai sus amintite că o zi anume s-a întipărit în mentalul colectiv al creștinătății europene în legătură cu Mehadia, 15 iulie 1738.
Cum luptele dintre habsburgi și turci, la începutul secolului al XVIII-lea, erau amplu mediatizate în presa vremii, mai ales că politica de scoatere a turcilor din Europa era susținută de Sfânta Ligă, avându-l pe însuși Papa de la Vatican în frunte, satul Mehadia ajunge să fie important, odată ce primul guvernator al Banatului, Contele Florimund de Mercy, care la sfatul Prințului Eugeniu de Savoia, au dat dispoziție între 1716 – 1717, să se construiască o fortăreață puternică din piatră și cărămidă pentru a supraveghea și bloca mișcările turcilor de la Orșova, în perspectivele asediului Belgradului, ce uram să se întîmple.
>>>>>> citește articol întreg:
Iulian LALESCU: Anul 1918 la Mehadia
Astăzi, când privim peste vremuri şi oameni, evenimentele care au dus la înfăptuirea României Mari, prin unirea Basarabiei (27 martie 1918), a Bucovinei (27 octombrie 1918) şi a Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului (1 decembrie 1918), cu Regatul Român, ne punem firesc câteva întrebări: cum de a fost posibilă această Unire; care au fost forţele interne şi cele externe care au determinat călăuzirea voinţei Neamului Românesc, de a nu mai fi dezbinat, de o parte şi de alta a Carpaţilor, de a avea o singură Patrie, cu un popor “unit în cuget şi în simţiri”, care să spună Europei şi întregii lumi că urmaşii lui Traian şi Decebal, vieţuiesc de milenii în acest spaţiu, luat de atâtea ori în copitele cailor invadatorilor din cele patru orizonturi şi că acum, Bunul Dumnezeu s-a oprit o clipă din lucrarea Sa, ca să ne ajute, nu fără sacrificii, să fim una, să avem aceeaşi limbă, să ne cultivăm religia, tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti. Că n-am uitat niciodată de jertfa pentru credinţă a lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi, pentru dreptate şi libertate a moţilor Horia, Cloşca şi Crişan, traşi pe roată în faţa mulţimii în cetatea Bălgradului, a tribunului Avram Iancu ce n-a putut fi învins de oştile invadatoare ungureşti, ce strigau “Unire sau Moarte!”, a celui care a sfârşit în faţa plutonului de execuţie comunist, mareşalul Ion Antonescu, și a miilor de eroi ano-nimi ai Neamului Românesc, care au rămas în glia Europei, de la Est la Vest, în existenţa sa de patru ori milenară, cum aprecia savantul patriot Nicolae Iorga.
Iată că și locuitorii Mehadiei au fost alături de Neamul Românesc prin acțiunile lor.
Preotul Iosif Coriolan Buracu,în calitate de lider a luat hotărârea de a se constitui Consiliul Național Român și Garda Națională la Mehadia, pentru protejarea valorilor de patrimoniu, a locuitorilor și a bunurilor lor.
La data de 4/16 noiembrie 1918, la Mehadia a avut loc constituirea Consiliului Național Român, subordonat de Consiliului Național Român Central de la Arad:
” Înspre seară corul românesc bisericesc a parcurs strada principală cu cântece naționale, s-a bătut toba, iar la biserică s-au tras clopotele. În fața bisericii s-a intonat Imnul Național.
A doua zi, în fața bisericii s-a ridicat un podium împodobit de femeile (de la Clubul ”Femina”), cu covoare și cu flori, iar pe podium s-a pus o masă, pe ea Sfânta Cruce cu un felinar și un vas cu apă sfințită. La o parte, stindardul tricolor învelit în negru (omagiu morțior de pe front – nota autorului). La colțurile podiumului erau postați șase gardiști. În fața podiumului, mulțimea de meginți în straie de sărbătoare.
>>>>>> citește articol întreg:
Gheorghe RANCU-BODROG: Începutul Şcolii din Mehadia
Pentru ţinutul Banatului istoric, Mehadia a constituit una dintre cele mai disputate aşezări. Aşezată pe culoarul suspendat al Mehadiei, localitatea a cunoscut multe frământări, la care contribuţia locuitorilor dar şi al ţinutului arondat în timp, au fost hotărâtoare. Amintită din timp cu o episcopie (prin anul 535), ca sediul banilor, uneori chiar al unor voievozi (1439), ca o puternică fortăreaţă în jurul căreia s-au dat lupte grele în 1552, 1717, 1738, 1788 – 1789, cu unul din cele mai puternice protopopiate ale Banatului, Mehadia s-a afirmat, pe bună dreptate, prin ilustrul înaintaş Nicolae Stoica de Haţeg. In aceste condiţii de constantă prezenţă pe scena politico-socială, dar nu mai puţinşinaţional culturală, Mehadia este amintită ca având şcoală, încă din vechime, chiar înaintea altor nume mari de localităţi din România. Pentru localitatea Mehadia şcoala devenea o necesitate impusă de cerinţele vremii. Ziarele timpului anunţau în anul 1928 sărbătorirea a 120 de ani de la zidirea unei şcolinaţionale române. Ştirea se baza pe o notiţă făcută pe marginea unei cărţi de către cărturarul N. St. de Haţeg, care avea următorul cuprins „1808 septembrie 15 începură maurii a zidi şcoală românească…”
Acum se cuvine a intra puţin în începuturile învăţământului din Banat şi mai ales în zona Banatului de sud ştiute fiind condiţiile în care s-a dezvoltat învăţământul în acest ţinut. Au fost ani buni când Banatul a stat sub stăpânire turcească şi nu prea rodnici pentru şcoala românească. După 1718 după ce Banatul a fost eliberat de sub turci de către austrieci şi până în anul 1774 s-au creat câteva condiţii pentru învăţământ în şcoli poporale. Acest aspect trebuie privit şi din prisma ideologiei Curţii de la Viena care, pe de o parte nu doreau decât buni contribuabili dar pe de altă parte trebuiau pregătiți tineri pentru administraţie.
>>>>>> citește articol întreg >>>>>
Constantin VLAICU: ÎNTÂLNIREA FIILOR SATULUI – O VIE TRADIȚIE A SATULUI ROMÂNESC
Tradiții, globalizare, istorie, au fost câteva dintre noțiunile prezente în retorica celor care au vrut să marcheze prin cuvânt prezența lor la tradiționalul eveniment al Întâlnirii cu fiii satului desfășurat în ziua de 14 august 2021 în localitea Plugova – Caraș Severin. Întâlnirea din acest an a fost una deosebită, diferită într-o anumită măsură de cele din anii anteriori, fiind marcată de un eveniment, plasat în centrul manifestării și anume: lansarea volumului monografic ,,Plugova Contribuții monografice la 580 ani de atestare documentară scrisă”, având ca autor pe unul dintre fiii satului, și anume pe Trifu-Titu PERVULESCU.
Debutul manifestării a avut loc în biserica ortodoxă din localitate, în care un sobor de preoți au oficiat o slujbă, un tedeum de mulțumire lui Dumnezeu pentru harul și tăria osârdiei în zămislirea lucrării monografice de către autorul ei, domnul Trifu-Titu Pervulescu, și rugăciunea pentru puterea stăruinței în împlinirea noilor sale proiecte de viitor.
Manifestarea a continuat în sala Căminului Cultural, unde un numeros public, între care localnici, fii ai satului reîntorși pentru această întâlnire pe meleagul natal, și un număr impresionant de invitați, au participat cu mult interes la toate momentele manifestării ce au culminat cu prezentarea cărții monografice a satului Plugova. Între participanți amintim dintre fii satului pe inginerul Ion Tabugan, în prezent directorul Direcției silvice Caraș Severin, fost parlamentar în Parlamentul României, originar din satul Plugova, primarul comunei Mehadia-inginerul silvic Grigore Bardac, muzeograful Ioan Traia din Timișoara, directorul muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș-dr. Dacian Rancu, Prof. dr. Lucian Roșca, de la Facultatea de Muzică din Timișoara, profesorii Gheorghe Rancu și Pavel Panduru, sosiți din minunatul ținut al Văii Almăjului, vechi și dragi prieteni ai Mehadiei și ai Plugovei și istoricul Dorin Bălteanu, din Băile Herculane.
citește articol întreg:
Lucian Emil Roșca: PLUGOVA la 580 ani de atestare documentară scrisă (Recenzie)
RECENZIE PRELUATĂ ȘI APĂRUTĂ ÎN VOLUMUL ȘTIINȚIFIC CERCETĂRI ȘI STUDII – ETNO-MUZICOLOGIE, BIZANTINOLOGIE ȘI ETNOLOGIE Nr. 4 (2 / 2021) pagina 119 T. Pervulescu, Plugova. Contribuții monografice, la 580 ani de atestare documentară scrisă, Editura Hoffman, Caracal, 2021 (ISBN 978-606-46-1469-8), 310 pp.
Pentru tot ceea ce reprezintă cultura populară bănățeană, suntem onorați să semnalăm în paginile volumului nostru științific un eveniment editorial și cultural de mare însemnătate. Este vorba despre lansarea monografiei Plugova. Contribuții monografice, la 580 ani de atestare documentară scrisă, care s-a desfășurat în ziua de 14 august 2021, având-ul ca autor pe unul dintre cei mai destoinici fi ai satului, Trifu-Titu Pervulescu (n. Caransebeș, Banat, la 20 octombrie 1954). Apărută la Editura Hoffman, volumul monografic cuprinde în cele 310 pagini, documente de o raritate și de o relevanță absolută. Preocupările autorului în direcția colecționării, dezarhivării, documentării și sistematizării valorilor etnografice nu sunt deloc recente. Inițiativele personale ale autorului cu care am avut plăcerea de a completa date pe parcursul cercetărilor etnomuzicologice de teren în această perioadă, mi-au redescoperit momente de reală amplitudire locală. În acest context transpunându-se și completându-se nedisimulat, Trifu-Titu Pervulescu, aduce o contribuție plină dinamism și implicare în conturarea adevăratului Univers al Satului Bănățean. La acest moment de Sfințire a efortului edificator, au fost prezente personalități culturale: Prof. Gheorghe Rancu, Dr. Ion Traia, Prof. Pavel Panduru, Dr. Dacian Rancu, istoricul Dorin Bălteanu și subsemnatul care au susținut prelegeri științifice. Au fost prezenți și reprezentanți ai administrației locale primarul Bardac Grigore, Ing. Ion Tabugan, vechi și dragi prieteni ai Mehadiei și Plugovei.
CRONICA MEHADIEI 